În literatura română, una dintre victimele morfinomaniei a fost
Alexandru Odobescu. Un doctor parizian i-a prescris un tratament
antinevralgic cu morfină. O gută rebelă, tratată cu morfină, scrie
Nicolae Manolescu, „stă la originea groaznicului viciu”.
Din epistolarul lui Odobescu rezultă că a avut mereu probleme
financiare, inclusiv pentru a-şi procura narcoticul. Din bogata
corespondenţă ţinută în franceză cu soţia sa Alexandra (Saşa) Prejbeanu,
unele scrisori, cele foarte intime, însemnate cu formula „pour toi”, au
fost în general distruse de ei. Aceasta a fost înţelegerea dintre soţi.
Totuşi, câteva epistole de acest gen au supravieţuit, dar sunt mai greu
de înţeles pentru că, aşa cum remarcă Nicolae Manolescu, „în unele
locuri limbajul este aluziv sau codificat”. Într-o astfel de epistolă
din anii 1880, care s-a păstrat în pofida faptului că pe ea scria „pour
toi seule”, Odobescu îi trimitea Saşei (care se întorcea din Rusia) un
mesaj în care actul erotic era asociat cu cel narcotic: „Nu de durere
vreau să te aud gemând şi să te simt contorsionată în prima zi a
revenirii tale aici. Eu nu sunt morfina, ci ceva mult mai bun, care va
servi la injecţii şi, pentru a le face, există gata pregătit un ac
frumos şi gros, care te va penetra, nu mai puţin ca morfina. El te
aşteaptă cu o vie nerăbdare”.
Citeşte continuarea pe
Historia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu